miercuri, 29 martie 2017

O poveste adevarata despre viata mea.


Cu toti avem o mica teama(frica) atunci cand vrem sa facem ceva in viata...eu una asa sunt imi este frica sa nu dezamagesc oamenii din jurul mei...mai ales copii mei...Acum 5 ani cand fiica mea avea doar 10 luni socrii pur si simplu ne-au dat afara...pe mine nu m-au vrut de la inceput...nu le convenea nimic din ce faceam eu.
Cand ne-am vazut singuri pe drum si pe deasupra si cu un bebe mic in brata am fost foarte panicati si ne era frica pentru copil sa nu se imbolnaveasca fiind totusi foarte frig afara...
Iubi tot incerca sa gaseasca foarte repede unde sa stam,dar cu se spune prietenii adevarati se cunosc doar cand ai probleme...Daca am vazut ca Sorin era foarte,foarte ingandurat si suparat ca nu putea sa ne ofere un camin cald l-am luat de mana si i-am zis:"Nu conteaza daca avem o camera sau ne facem un cort la marginea satului din ce gasim,important este sa fim impreuna." El atunci mi-a luat in brata si mi-a zis ca noi suntem viata lui si tot timpul o sa fim impreuna.
Mi-a mai spus ca sunt o femeie fara frica si ca pentru mine conteaza doar familia si nimic altceva si chiar avea dreptate de atunci ne-am tot mutat cu chirie,dar am ramas impreuna chiar daca eu aveam unde sa stau(la mami oricand suntem bineveniti)dar am zis sa ne facem si noi un rost in viata sa stim ca acel lucru e facut de mana noastra chiar daca este un pic greu iti trebuie un pic de curaj,un pic de ambitie si mai ales sa nu iti fie frica de nimic cand e vorba de copii tai,familia ta.

Inscrieti si voi povestile pe Dr. Oetker ,iar ei v-or dona cate un euro catre SOS Satele Copiilor pentru fiecare poveste #farafrica inscrisa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu